Ce este Ozonul?

Ozonul, cel mai puternic oxidant si dezinfectant. Din lume.

Ozonul este o molecula formata din 3 atomi de oxigen. Ozonul este un alotrop al oxigenului, fiind numit si “oxigen activ” sau “oxigen triatomic”. Formula chimica O3. Moleculele de ozon formeaza un gaz al carui capacitate de oxidare este foarte puternica, ceea ce face ca ozonul sa fie un excelent dezinfectant, dezodorizant si virulicid. Revine repede la starea de oxigen. Nu lasa reziduuri. Complet ecologic.

Cum se formeaza Ozonul?

Ozonul se formeaza din oxigen. Natural.

In natura, ozonul este produs in doua moduri:
• Cand moleculele de oxigen sunt expuse radiatiilor solare ultraviolete de o frecventa de 254 nanometri sau
• Cand moleculele de oxigen sunt expuse unui camp de energie electrica de inalta tensiune (fulgerul)

In ambele cazuri, legaturile dintre atomii moleculelor de oxigen se vor rupe, iar apoi, atasandu-se de alte molecule de oxigen, vor forma molecula de ozon.

Cum se produce ozonul cu generatoarele Imuno3?

Ozon din oxigenul ambiental. Fara alta materie prima.

Fulgerul produce in mod natural ozon. Folosind acelasi principiu, dar la o scara mult mai redusa, generatoarele Imuno3 produc ozon pe baza oxigenului preluat din aerul ambiental, prin expunerea la descarcari electrice de inalta tensiune. Molecula de oxigen O2 se rupe, iar atomii de oxigen O liberi se vor combina cu alte molecule de oxigen O2, astfel formandu-se noua molecula de ozon O3 . Generatoarele de ozon Imuno3 folosesc ca materie prima oxigenul din aerul ambiental. Nu au consumabile. Nu necesita operatiuni de intretinere periodica. Singurul cost este cel de achizitie. Si curentul electric.

Istoria ozonului – cateva dintre momentele importante

Ozonul, utilizat din ce in ce mai intens. Sigur, eficient si ecologic.

• 1783 – olandezul Martinus Van Marum sesizeaza si consemneaza pentru prima data formarea unui gaz, cu miros specific, in preajma descarcarilor electrice din atmosfera
• 1839 – 1840 – chimistul de origine germana Christian Friedrich Schobein este primul om care descopera, izoleaza fi denumeste gazul ca fiind “ozon”. Denumirea de “ozon” provine din grecescul “ozein”, care inseamna “miros”. A descoperit ozonul in timpul unor experimente de electroliza a apei, la Universitatea din Basel, Elvetia
• 1857 – primul generator de ozon, creeat de Werner von Siemens, in Germania
• 1880 – chimistul britanic Walter Noel Hartley descopera pentru prima data proprietatea ozonului de a absorbi razele ultraviolete
• 1893 – ozonul este utilizat prima data pentru purificarea apei potabile, in orasul Ousbaden din Olanda
• 1896 – primul generator de uz medical – patentat de Nikola Tesla, urmand ca in 1900 sa infiinteze compania Tesla Ozon Co
• 1898 – medical german Benedict Lust a pus bazele ozonoterapiei
• 1906 – este construita prima fabrica de dezinfectare a apei pe baza de ozon, in Nisa, Franta
• 1914 – 1918 – ozonul a fost folosit intens in timpul Primului Razboi Mondial pentru tratarea plagilor, a cangrenelor si pentru combaterea efectelor gazelor otravitoare
• 1915 – medical german Albert Wolff a folosit ozonul pentru tratarea cancerului de colon si a ulcerului gastric
• 1916 – existau in jur de 50 de instalatii de purificare a apei cu ozon in Europa. Apoi a fost descoperit clorul, iar utilizarea ozonului a fost mult redusa, clorul avand costuri de utilizare mult mai reduse
• 1945 – incepe sa fie din nou folosit intens ca dezinfectant si pentru purificarea apei
• 1973 – s-a descoperit ca la folosirea clorului ca dezinfectant al apei, acesta formeaza impreuna cu compusii organici unii compusi toxici cancerigeni – trihalometani. Din nou, dezinfectia apei cu ozon a luat avans, compusii organici fiind oxidati mult mai repede de ozon, in conditii de siguranta absoluta pentru sanatatea umana
• 1990 – in jurul anului 1990 erau deja in Europa peste 2000 de instalatii de purificare a apei cu ozon. In prezent, ozonul este folosit in cele mai diverse domenii

Timpul de injumatatire (half-life)?

Reducerea concentratiei de ozon la jumatate

Timpul de injumatatire a ozonului se refera la perioada de timp care trebuie sa treaca din momentul producerii ozonului pana cand concentratia acestuia sa se reduca la jumatate. In aer si in apa, timpul de injumatatire a ozonului este de aproximativ 20-30 de minute. Inseamna ca la fiecare aproximativ 20-30 de minute concentratia de ozon se va reduce la jumatate. In practica, timpul de injumatatire este mai scurt. Factori precum temperatura, pH-ul, contaminantii sau contactul cu diverse substante organice sau anorganice, vor influenta timpul de injumatatire.

Avantajele utilizarii ozonului in aer:
• este cel mai puternic oxidant si dezinfectant aflat la indemana omului. Capacitatea sa de oxidare este depasita doar de fluor, insa toxicitatea fluorului face ca acesta sa nu poata fi utilizat casnic sau industrial
• in urma utilizarii ozonului nu raman reziduuri chimice
• ucide majoritatea patogenilor in cateva secunde sau in cateva minute
• dezinfectarea cu ozon nu presupune folosirea niciunei substante chimice
• distruge in mod real mirosurile – NU le acopera!
• in urma utilizarii ozonului nu ramane niciun fel de reziduu chimic
• ajunge si in locurile greu accesibile sau in care nu se poate ajunge altfel, dezinfectand toate suprafetele si obiectele din incaperea tratata cu ozon
• nu lasa urme pe suprafetele cu care intra in contact
• desi este foarte puternic oxidant, NU deterioreaza suprafetele cu care intra in contact in cazul tratamentelor cu ozon obisnuite
• ozonul este complet ecologic – dupa cedarea atomului de oxigen care determina procesul de oxidare, molecula O3 redevine o molecula O2.

Dezavantajele utilizarii ozonului in aer:
• incaperile care urmeaza a fi tratate cu ozon trebuie OBLIGATORIU eliberate de oameni, animale si plante
• in concentratii foarte mari si intr-un timp de expunere la ozon foarte indelungat, unele materiale cu care intra in contact pot fi degradate; degradarea nu se intampla in cazul tratamentelor cu ozon uzuale
• nu poate fi stocat si transportat
• costuri de utilizare relativ mari in raport cu dezinfectantii obisnuiti

Precizari
• pentru oameni, ozonul este benefic in concentratiile in care il gasim in natura. In concentratii mari, inhalarea ozonului poate provoca tuse, deteriorarea cailor respiratorii, uscarea mucoaselor nazale sau bucale, grave probleme respiratorii sau chiar deces
• ozonul trebuie utilizat cu maxima atentie si intr-un mod deplin responsabil. Astfel, nu va produce niciun fel de efect nedorit
• costul ridicat de utilizare al ozonului este dat in cea mai mare masura de faptul ca trebuie produs la fata locului, iar echipamentele de producere a ozonului (cele de calitate, testate, omologate) au costuri de productie si achizitie relativ ridicate. Intervine si factorul uman, care trebuie sa fie unul avizat si pe deplin responsabil in utilizarea ozonului

Intrebari despre ozon si despre ozonizare

Care sunt avantajele utilizarii ozonului in aer?

Ozonizarea – dezinfectare totala. Dezodorizare completa. 100% ecologic.

• Ozonul este cel mai puternic dezinfectant. Este cel mai puternic oxidant si dezinfectant aflat la indemana omului. Capacitatea sa de oxidare este depasita doar de fluor, insa toxicitatea fluorului face ca acesta sa nu poata fi utilizat casnic sau industrial
• Fara reziduuri, fara urme pe suprafete. In urma utilizarii ozonului nu raman reziduuri chimice
• Distruge virusii, bacteriile, mucegaiul si ciupercile. Ucide patogenii in cateva secunde sau in cateva minute
• Fara chimicale! Dezinfectarea cu ozon nu presupune folosirea niciunei substante chimice
• Distruge orice miros! Distruge in mod real mirosurile – NU le acopera!
• Intra in contact cu toate obiectele si suprafetele. Ajunge si in locurile greu accesibile sau in care nu se poate ajunge altfel, dezinfectand toate suprafetele si obiectele din incaperea tratata cu ozon
• Nu deterioreaza suprafetele. Desi este foarte puternic oxidant, NU deterioreaza suprafetele cu care intra in contact in cazul tratamentelor cu ozon uzuale
• 100% ecologic. Dupa folosire revine la starea de oxigen. Ozonul este complet ecologic – dupa cedarea atomului de oxigen care determina procesul de oxidare, molecula de O3 redevine o molecula O2.